Un calendar este un sistem pentru calcularea intervalelor de timp suficient de mari, care se bazează pe periodicitatea mișcării corpurilor cerești. Calendarele solare se bazează pe mișcarea Soarelui, calendarele lunare se bazează pe mișcarea Lunii, calendarele lunisolare se bazează pe mișcarea Lunii și a Soarelui în același timp.
Una dintre unitățile importante ale oricărui calendar este săptămâna. O săptămână este o perioadă de timp de șapte zile. Pentru o persoană care își planifică eficient activitățile de lucru, o săptămână, ca unitate de timp, este de mare importanță.
Istoricul calendarului
Termenul calendar însuși ne-a venit din Roma Antică și s-a tradus din latinescul calendarium - cartea datoriilor. Istoria spune că era obiceiul ca romanii să plătească datorii și să plătească dobânzi pentru ele în primele zile ale lunii, în zilele așa-ziselor calende.
Cu toate acestea, primele analoge ale calendarelor au apărut cu mult înainte de întemeierea Imperiului Roman.
În vecinătatea orașului Nabta Playa, care se află la aproximativ 800 de kilometri de Cairo, a fost descoperit probabil primul cerc calendaristic anual din istoria omenirii. A fost creat de triburile semi-nomade de păstori care locuiau pe teritoriul Egiptului modern în acele zile. Cu ajutorul acestui cerc, al cărui punct de plecare a fost apariția stelei Sirius pe cer, locuitorii tribului au urmărit începutul sezonului ploios. Ploile abundente au transformat deșertul fierbinte într-o adevărată oază cu pajiști ideale pentru pășunat.
În aproximativ aceeași perioadă a istoriei, un analog al calendarului a apărut printre triburile care locuiau pe ținuturile Germaniei de astăzi. În istorie, a fost păstrat ca cercul Gosek, al cărui punct de plecare a fost ziua solstițiului de iarnă.
Următoarele referințe la mecanismele de calcul al timpului se referă la Egiptul Antic. Aici, anul calendaristic a fost intervalul de timp dintre două răsăriri heliacale adiacente ale stelei Sirius. Egiptenii aveau nevoie de un calendar care să determine momentele inundațiilor râului Nil, repetându-se de la an la an. Un fenomen natural ar putea distruge toate culturile locuitorilor Egiptului Antic. Dar, știind dinainte când se va întâmpla acest lucru, fermierii și-au recoltat recoltele din timp și s-au pregătit pentru cultivarea solului, care după terminarea inundațiilor a devenit mai fertil și mai flexibil pentru cultivare.
Este de remarcat faptul că calendarele antice nu aveau o organizare clară, iar în diferite culturi au avut o structură originală. Deci, de exemplu, celții au împărțit săptămâna în 9 zile, printre egipteni era formată din 10, iar vechii germani au trăit săptămâni lungi, constând din până la 14 zile.
Săptămânile formate din 7 zile au apărut pentru prima dată în Orientul Antic. Fiecare zi a săptămânii a primit numele unui corp ceresc: Luni - Luna, Marți - Marte, Miercuri - Mercur, Joi - Jupiter, Vineri - Venus, Sâmbătă - Saturn, Duminică - Soare.
Săptămâna de șapte zile corespunde și cu scripturile biblice, conform cărora Dumnezeu a fost angajat în crearea lumii timp de șase zile întregi, iar în a șaptea zi a hotărât în cele din urmă să se odihnească.
Conceptul final al săptămânii de șapte zile a fost stabilit de romani. Totul a început cu faptul că astronomul Sosigenes din Alexandria, la ordinul lui Cezar, a dezvoltat așa-numitul calendar iulian, care avea 12 luni și 365 de zile. Mai mult, romanii au răspândit acest calendar în tot imperiul, de la Egiptul fierbinte până la pădurile nesfârșite ale Germaniei.
Calendarul iulian a durat până în secolul al XV-lea, după care Papa Grigore al XIII-lea l-a înlocuit cu cel gregorian. Practic, nu diferă de predecesorul său, dar era mai precis și mai aproape de momentul corect pentru schimbarea anotimpurilor. Astăzi, majoritatea țărilor din lume folosesc calendarul gregorian.
Nevoia de introducere a calendarelor și a analogilor lor în rândul popoarelor antichității și mișcarea treptată a tuturor civilizațiilor către un singur calendar organizat mărturisesc relația specială a oamenilor cu timpul. Un calendar nu este doar un instrument excelent de organizare, ci și un instrument indispensabil pentru înregistrarea datelor și evenimentelor importante din istorie, permițându-vă să transmiteți informații de încredere generațiilor viitoare de oameni.
